1. O, Doamne mare! Cînd privesc eu lumea,
Ce ai creat-o prin al Tau cuvînt,
Si fiintele ce-mpodobesc natura,
Cum le-ntretii cu bratul Tau cel sfînt:

2. Privirea cînd mi-o-nalt si vad minunea:
Multimea astrelor ce-alerg pe cer,
Frumosul soare, cît si mîndra luna
Ca mingi de aur plutind prin eter.

3. Cînd întîlnesc pe Domnu-n Cartea Sfînta,
Si cînd zaresc multimea de-ndurari,
Pe-ai Sai alesi cum i-a iubit intr-una
Si i-a condus prin binecuvîntari:

4. Si-L vad pe Isus pe pamîntu-acesta
Ca serv, dar plin de dragoste si har,
Zaresc în duh amara-I suferinta
Si mîntuirea ce ne-o da în dar:

5. Cînd ma apasa sarcini mari si grele
Si sufletu-mi e trist pîn-la mormînt,
Iar El se apleaca plin de mîngîere
De-mi ia tot chinul si-orice legamînt:

6. Cînd Domnul bun ma va chema la Sine
Si cînd orbit voi sta in fata Sa,
Privind pe Regele marei marire,
Cazînd la tronu-l ma voi închina:

Refren:
Atunci îti cînt, Maret Stapînitor:
Ce mare esti! Ce mare esti!
Atunci îti cînt, Maret Stapînitor:
Ce mare esti! Ce mare esti!